Creațiile elevilor

A citi, înseamnă a trăi, bucurându-te de frumusețea unei idei, lăsându-te purtat de pasiunea cu care o carte te poartă ca o corabie a gândirii, plină de magie.

O carte este ca un prieten. Te ajută să îți formezi obiceiul de a citi, îl face o nevoie continuă, pentru a-ți îmbogăți limbajul și expresiile. Lectura este ca un dar, pe care-l poți deschide iar și iar, învățăturile rămânând cea mai mare avuție. O carte extraordinară trebuie citită cu aviditate, ea este o piatră prețioasă, ce valorează cât o mie de comori dacă este șlefuită.

Lectura…! Ce ne-am face noi făra ea? Răspunsul ni-l putem da chiar noi singuri.

Fără lectură nu ar exista imaginația, creativitatea sau ficțiunea, iar fără aceste lucruri nu există viață. Lectura este ca un nucleu al minții cu cât citești mai mult cu atât devii cât mai apropiat de univers.

Cărțile sau lecturile nu au fost făcute pentru a sta în biblioteca unui snob legate frumos în piele, după spusele lui Eliade, ele au fost făcute pentru a construii coloana infinitului a limbii române.

Cartea nu înseamnă doar o mulțime de pagini adunate, între două coperți frumos colorate. Ea este o lecție de viață și o lecție pentru oameni. Compusă de scriitor, cartea este o placere a minții.

Nu oricine poate scrie o carte. Este nevoie de talent, dăruire și multe nopți nedormite, pentru a duce acest lucru la bun sfârșit. Scopul scriitorului nu este scrisul in sine.

Lectura, pasiunea mea!

Se spune că dacă citești ești un om citit, dar este mai mut decât atât!

Dacă citești nu numai ca iți îmbogățești cultura, dar iți dezvolți și creativitatea.

Pentru mine, o carte sau o lectură este ca o întoarcere în timp, iar imaginația mea trece dincolo de limite.

Când citesc reușesc să descopăr cuvântul nerostit încă, pus acolo de marii povestitori ce s-au străduit să rupă o bucățică din ei și să o așeze acolo ca o piesă de puzzle.

A sosit iarna.

Afară ninge ca-n povești. Totul în jur este alb ca spuma laptelui. Fulgi mari și pufoși, ca florile de iasomie, dansează grațios în aer, iar apoi se aștern pe plapuma de nea.

Crengile copacilor s-au impodobit cu beteala de cleștar. Totul e încremenit într-o liniște ca de început de lume, peste care cade un roi de fluturi argintii, ca într-un basm povestit la gura sobei.

Razele firave ale reginei nopții transformă pătura de nea în sclipiri de diamant. Iarna este prietena copiilor. Ea poartă o rochie cusută cu ace de gheață și împodobită cu steluțe argintii.

0 02 05 f1Pe un covor de frunze strălucitoare, ca niște monede aurite, sosește toamna, în caleașca ei de frunze moarte. Ea poartă o rochie din frunze ruginii țesută cu fire de aur, iar pe cap are o cununiță bătută în pietre scumpe, în formă de fructe.

Pădurile sunt costumate într-o platoșă de aramă, crengile fiindu-le încărcate de culoare și lumină. Bruma apleacă florile gingașe spre iarba ofilită, iar frunze roșiatice plutesc ca niște bărcuțe.

Soarele mângâie pământul amorțit din spatele norilor plumburii ce vestesc ploaia.

Vântul se strecoară ca o șoaptă, ca o rugăciune, printre crengile nepunticioase ale copacilor, aducând miresme de toamnă.

A sosit toamna cu roadele sale bogate. Ea ne împărtășește arome amarui, miresme stinse. Merele pline apleacă crenguțele, ca cereceii cu grele nestemate. Cerul plânge în hohote pe acoperișul caselor, cu lacrimi de argint. Păsările călătoare își iau "Rămas bun" și pleacă în țările calde.

Natura pare mai tristă fără cântecul lor. Din munți, râul înspumat coboară grabit la vale,iar vantul sufla puternic printre frunzele copacilor. Deși este un anotimp mohorat, toamna rămâne regina culorilor și a roadelor din livezi.

Curea Elena Clasa a 5-a A

CERULE septembrie. Măiastra toamnă își revarsă bogățiile peste pământ. Cu fructele ei bogate, cu frunzele ei ruginii își prezintă capodopera. Frunzele căzute din copaci, fac pământul gol să se simtă mai bogat.

Florile acum sunt moarte, iar natura s-a stins. Peisajul verii nu mai este prezent.

Mingea galbenă de pe bolta senină nu-și mai arată înfățișarea. Cerul e întunacat, iar razele poleite cu aur ale soarelui nu ne mai mângaie obrajii cu aceeași putere.

Este toamnă. Zâna, cu rochie din frunze arămii, dă culoare cât mai multă prin toată lumea. Copacii au rămas cu puține frunze galbene și arămii. Pomii sunt triști, deoarece se apropie iarna geroasă, dar bucuroși pentru că plapuma de nea le va ține de cald.

Vântul arunca picuri grei de ploaie în geam. Anotimpul toamna pictează lumea în culori vii și sclipitoare. Ea își împrăștie fuiorul fragil de mătase peste pământ, lăsând urme arămii pe pământ.

© 2019 Școala Gimnazială ”Matei Basarab”, Pitești. Str. Ghe. Ionescu Gion Nr.5, 110310